Pentru mine Delta Dunării a însemnat până acum câteva zile un vis aproape imposibil de realizat. De ce spun asta? Deoarece în ultimii 10 ani am avut cel putin 10 încercări de a pleca într-o aventură în Delta Dunării dar de fiecare data intervenea câte ceva, obligându-mă să-mi abandonez planurile şi să răman doar cu gândul că poate voi ajunge şi eu cândva la capatul lumii, aşa cum imi place mie să numesc acest loc minunat.
Dar cum cele mai frumoase momente din viaţă se întamplă atunci când te astepţi mai puţin, acum două săptamâni, pe când eram la un grătar de duminică în vârf de munte, am primit o invitaţie pentru un sejur de 5 zile în Delta Dunării la care am răspuns fără să stau prea mult pe gânduri.
Ziua plecării.
Ora 5 dimineaţa. Un Volkswagen Transporter, o barcă lungă de care atârnă un motor Mercury uriaş, şase oameni buimaci de somn şi multe, multe bagaje. Nori fioroşi pe cer, picături de ploaie, du-te încolo, vino încoace. Dar gata, ne-am urcat cu toţii în maşină. Ne-am numărat, ne-am făcut cruce să avem drum bun şi-am plecat. Ne aşteaptă câteva ore bune pâna la Tulcea dar atmosfera de tabară din maşina imi spune un singur lucru: va fi super!
Drumul a fost superb. Am povestit, am căscat ochii la răsăritul soarelui, am admirat superbele peisaje de după Hârşova şi am mâncat tone de biscuiţi.
Am ajuns! Am ajuns exact la capătul lumii!
Am ajuns în Sfântu Gheorghe, satul staţiune din Delta Dunării, locul unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, locul unde plaja mării este atat de pustie încât nisipul fin este răvăşit doar de vânt şi de copitele cailor sălbatici, locul unde pelicanii, stârcii şi egretele sunt la ele acasă, locul unde stuful îţi crează impresia că te afli într-un labirint nesfârsit atunci când te plimbi cu barca pe canalele înguste, locul în care uliţele satului sunt precum plaja, pline de nisip, locul unde majoritatea caselor sunt acoperite de stuf şi, nu în ultimul rând, locul unde oamenii din sat trăiesc în armonie cu natura, peştele din baltă fiind cel care le hotaraşte soarta zilei de maine.
Sfântu Gheorghe este aproape exact aşa cum imi imaginam!
Ne-am cazat la o pensiune tare draguţă, condiţiile de cazare fiind cu mult peste aşteptări. Camerele foarte mari şi cu bun gust mobilate, având toate utilităţile de care un orăşean are nevoie (baie proprie, apă caldă non-stop, frigider, tv cu cablu). În plus, avem la dispoziţie o bucătărie de vara foarte bine utilată, cu un loc pentru servit masa aranjat în stil pescăresc, un grătar pentru peştii ce urmează să-i prindem şi undeva în spatele curţii, un loc amenajat pentru pregătirea şi depozitarea sculelor de pescuit + o mică bucătărioară pentru prepararea mămăligii şi curăţarea peştelui.
Cât timp am fost plecaţi să facem o baie în mare, gazdele ne-au pregătit o masa pe cinste, scrumbia la grătar fiind vedeta serii.
Încheiem seara cu poveşti pescăreşti spuse la un sprit rece, ca sa ne facem curaj pentru ziua de mâine, când vom fi plecaţi după monstrul din ape.
Ziua 2.
Cum spriţul de cu seară s-a întins cu mult după miezul nopţii, uite că dimineaţa noastră începe undeva pe la ora 9 şi, cu timpul petrecut la micul dejun, am ajuns pe baltă pe la ora 11.
Hai să pescuim. Începe cursa. Cine îşi pregăteşte primul sculele, cine lansează primul, cine prinde primul.
Bilanţul zilei: vreo 5 kg de peşte. Crap nene. A, şi-un şalău prins la mămăligă. Dubioşi unii peştii din Delta Dunării. Plăticile şi ciortăneii prinşi şi eliberaţi nu se pun la socoteală. Suntem la pescuit sportiv doar.
Mai o plimbare cu barca, mai o baie în mare, mai o ciorbă de peşte, şi-a trecut şi ziua a doua.
Ziua 3.
Azi, gata cu competiţiile, gata cu orgoliile personale. Azi este zi de relaxare.
"Azi facem doar plajă pe nisipul fin, baie în mare şi plimbări pe uliţele satului", ne spunem noi. Zis fi făcut. Am lenevit ore întregi la soare şi în apă.
Dar totuşi, am venit în Deltă! Ce poate merge mai bine după o masă copioasă de după-amiază decât o partidă de pescuit? Adună sculele, pregăteşte momeala, sus în barcă şi fuga la pescuit pe canale.
Dezastru: 3 peşti mici cât palma şi zeci de înţepături de ţânţari.
Seara ne prinde într-o zonă superbă a Deltei unde, căndva era cea mai maiastră cherhana aparţinând de Sfântu Gheorghe (acum bineînţeles părăsită şi abandonată), loc în care, pentru prima data în vieţile noastre, vedem un cal înotând. Momentul este unic şi, cum sunt norocos din fire, având aparatul foto la îndemână, reuşesc să prind 2-3 cadre cu frumosul cal sălbatic traversând înot canalul. Mai povestim, mai navigăm pe nişte canale, mai admirăm zecile de păsări de baltă care zboară de colo colo şi o luam încet spre sat. Ieşiţi din stuf şi ajunşi în mijlocul Braţului Sfântu Gheorghe suntem surprinşi de un apus superb, reuşind să trag câteva cadre cu soarele care cade încet peste apa fluviului.
Ziua 4, ziua explorărilor.
Azi ne vom plimba prin cele mai sălbatice locuri ale Deltei. Ne pregătim sufleteşte pentru orele bune de navigat cu barca şi intrăm cu curaj pe canalul care face legătura dintre Sfântu Gheorghe şi Sulina. Aici este un fel de autostradă, canalul fiind unul artificial, apa având o culoare de un negru dubios, localnicii numind-o „apă stricată”. Este atat de limpede şi de liniştită încât poţi vedea vegetaţia din apă precum te-ai uita într-un acvariu.
Am ajuns în Sulina, am asigurat barca, am căscat puţin ochii la clădirile vechi de pe faleză, la ambarcaţiunile ancorate şi am mâncat cele mai bune gogoşi şi merdenele din câte am mâncat în ultimii ani. Ne-am luat ramas bun de la Sulina, dar am rămas cu un oarecare gust amar, privind în urmă vechile fabrici de procesare a peştelui şi zecile de clădiri cândva absolut superbe, lăsate toate de izbelişte. A fost o senzaţie tare stranie, care mi-a amintit a nu stiu câta oara dezavantajele capitalismului haotic din România.
Am plecat mai departe, în amontele Braţului Sulina, cu destinaţia Rezervaţia Biosferei Delta Dunării. Locurile sunt de-o frumuseţe greu de descris în cuvinte, vegetaţia şi fauna făcându-te să te simţi precum în altă lume. Şi este o alta lume. O lume în care natura îşi urmează propriul curs, influenţa omului fiind relativ nesemnificativă.
Este mijlocul zilei şi ne pregătim să ne întoarcem spre Sfântu Gheorghe. Trecem pe lângă Rezervaţia Vătafu-Lunguleţ şi facem o pauză de câteva minute în mijlocul lacului Roşulet, urmărind cu privirile un pelican solitar care şi-a revendicat întreaga baltă. Intrăm pe nişte canale înguste, atât de înguste încât stuful des îţi crează senzaţia că te afli într-un tunel, trecem pe lângă Cherhanaua Roşulet, facem mici pauze pentru a fotografia nuferii înfloriţi, şi iată-ne din nou pe canalul Sulina – Sfântu Gheorghe. Deja ne facem planuri pentru o viitoare aventură în Delta Dunării, pentru a vizita Mila 23, Letea şi toate locurile frumoase aflate la nord de Dunărea Veche, spre Periprava şi Chilia Veche.
S-a lăsat deja seara şi am ajuns în Sfântu Gheorghe.
Tanti Maria, o localnică tare pricepută în ale bucătăriei, soţie de pescar, ne-a invitat la masă, spunându-ne că borş de peşte şi plachie ca ale ei n-am mai mâncat noi niciodată. Şi a avut dreptate.
Am ajuns acasă, am mai stat la nişte poveşti, am mai stat la un şpriţ, şi ne-am băgat la somn. A fost o zi atât de plină, dar atât de frumoasă.
Ziua 5, ziua plecării.
Ne-am făcut oarece calcule şi am decis în unanimitate. Plecăm cât mai după-amiază, ca să ne mai bucurăm cât putem de mult şi de ziua aceasta. Este atât de frumos afară şi dorul de ducă acasă nu-l găsim pe nicăieri.
Hai la plajă! Ne facem bagajele, cele de plajă bineînteles, sus în caşcarabet (sau trocarici, aşa le zic eu acelor maşini care ne duc din centrul satului pâna pe plajă) şi suntem din nou pe plaja mării. Apa este super, nu este nici prea rece, nici prea caldă, nici prea dulce, nici prea sărată. Este exact asa cum ne place nouă. Despre plajă, ce aş putea să vă spun? Este atât de sălbatică încât te întrebi ce fel de animale au trecut pe acolo pe timp de noapte, vazând urmele lăsate pe nisipul ud. Este atât de frumoasă încat uneori uiţi că eşti totuşi la malul Mării Negre.
Ne-am bălacit, am făcut plajă, am făcut poze, ne-am adunat energii pozitive şi ne pregătim de plecare.
Dar nu înainte de a lua pranzul la Delta Marina. Nu ştiţi ce se întâmplă la Delta Marina? Nici eu nu ştiam până acum, dar vă spun. Aici se manâncă cel mai bun borş din peşte sturion din toata lumea asta. Storceag îi spun oamenii locului. Este o combinaţie de bucaţi generoase de peşte sturion, care are un gust fantastic de bun în comparaţie cu ce peşti am mai mâncat eu pana acum, multe legume şi smântână de casă. În combinaţie cu pâine coaptă la cuptor de lemne şi ardei iute este o nebunie de borş.
Am mâncat, ne-am făcut siesta, şi-a venit timpul să ne luăm rămas bun de la Sfântu Gheorghe. Ne urcăm multele bagaje în barcă, ne ocupăm locurile...şi plecăm.
Ce as recomanda?
O prima recomandare ar fi sa va faceti timp si sa ajungeti in Delta Dunarii. Cu siguranta veti iubi aceste locuri. Perioada ideala este vara, deoarece te poti bucura atat de mare cat si de plimbari pe canale. Este bine de retinut ca de prin toamna si pana in primavara, mare parte din sat si zona dintre sat si plaja marii sunt inundate, asa ca mare grija, mai ales in perioadele cand Dunarea se revarsa.
Un interval foarte bun ar fi in perioada in care se desfasoara Festivalul de film independent Anonimul, in perioada 17-23 August (asta in 2015), cand Sfantu Gheorghe devine foarte animat, sute de turisti luand cu asalt intregul sat.
O a doua recomandare as face-o legat de cum se ajunge in Sfantu Gheorghe.
In cazul in care nu aveti barca personala, cea mai buna optiune este transportul cu vaporul de la Tulcea catre Sfantu Gheorghe.
Daca aveti bagaje, altele in plus decat o geanta de mana, recomand transportul cu Navrom Delta, cu Navele Clasice - vapoarele Maramures, Moldova, Banat, si Mircesti (vezi poze), iar pentru un confort sporit, avand doar geanta de mana, aveti la dispozitie tipul de Nava Catamaran (vapoarele Expres 1 si Expres 2).
Acesta este link-ul celor de la Navrom Delta, si acolo gasiti exact orarul de plecari/sosiri, costurile si tipul de vapor.
http://www.navromdelta.ro/program-nave/
Dacă aveţi barcă personală, recomandarea mea ar fi să mergeţi cu maşina de la Tulcea către Mahmudia şi abia la Mahmudia să lăsaţi barca la apa, nu din Tulcea. Nu are sens să mergeţi pe apă de la Tulcea până la Mahmudia, când puteţi s-o faceţi cu maşina. Veţi scuti astfel aproximativ 30 km de navigat pe apa, atât la dus cât şi la întors. Timpul şi consumul de combustibil se reduc simţitor.
Informaţie: Cu maşina se poate merge doar până la Dunăvaţul de Jos.
Cazare, masă şi locuri de vizitat în Sfântu Gheorghe Delta Dunării:
Câteva preţuri estimative pentru cazare ar fi:
Complexul Green Village, 4 stele: 427 – 475 Lei/cameră
Vila Maria, 3 stele: 200 – 250 Lei/cameră (foarte misto locatia)
Delta Marina, 3 stele: 110 – 150 Lei/cameră
Casa Delta, casa particulara: 70 Lei/cameră
Daţi o căutare pe net „cazare Sfantu Gheorghe Delta” şi veţi găsi multe oferte. Citiţi cu atenţie părerile celor care au mai fost.
Atenţie! Camparea pe plaja este interzisă.
Legat de locuri unde se poate mânca, recomand storceagul de la Delta Marina dar, nu ar fi rău să încercaţi să mâncaţi la localnici, întrebând prin sat unde se mănâncă bine. Nu sunt multe locuri dar, cele care sunt, oferă mâncare foarte bună, la preţuri cât sepoate de rezonabile.
Dacă alegeţi varianta să vă preparaţi singuri de mâncare, ţineţi cont că aveţi cel puţin 2 magazine alimentare mari, aflate în centru, unde puteţi găsi de toate.
Informaţie: De reţinut este faptul că magazinele se închid Duminică la ora 13.00.
De asemenea, o altă informaţie utile ar fi că în Sfântu Gheorghe există un singur bancomat, acesta fiind un bancomat BRD.
Ca şi locuri de vizitat prin Delta, dacă vreţi să mergeţi cu o firma care este specializată pe astfel de circuite, Delta Safari este cea mai bună opţiune. Îi găsiţi chiar în portul de ambarcaţiuni (atenţie, în portul de ambarcaţiuni, nu în portul mare – 100m despart cele două porturi). Au multe bărci, au trasee stabilite şi, în caz că se întâmplă ceva cu barcă sau cu motorul bărcii, imediat va veni o altă barcă. Mai sunt şi localnici care au bărci cu motor şi oferă circuite la preţuri mai mici dar bine ar fi să întrebaţi prin sat care sunt oamenii serioşi care fac treaba asta. Foarte important, întrebaţi care este traseul lor, cu harta în mâna, cu ce barcă mergeţi şi care este costul total, că să nu aveţi probleme mai târziu.
Ce nu mi-a plăcut în Delta Dunării?
Ţânţarii: orice aţi face, cu orice v-aţi da, tot va vor ciupi. Nu aruncaţi banii pe prostii gen Autan. Efectul lor este fix 0. Sunt peste tot, mai puţin pe malul marii. Au reprize, dimineaţă şi seară. Pe timpul zilei se retrag în vegetaţie.
Tăunii: sărăciile astea de insecte sunt criminale. Te înţeapă de-ţi da sângele. La propriu.
Un alt aspect care nu mi-a plăcut este legat de faptul că foarte mulţi turişti aruncă tot felul de gunoaie pe plajă, acest fenomen lăsând din ce în ce mai multe urme.
Am rămas profund impresionat să văd un grup de copii, având între 10-15 ani, coordonaţi de câţiva profesori minunaţi, care vin după weekend şi adună gunoaiele aruncate pe plajă de turişti, această acţiune a lor fiind coordonată de Organizaţia „Salvaţi Delta”.
Cocluzie de final:
Modernizarea satului Sfântu Gheorghe are două tăişuri bag de seama, pe de-oparte atrăgând mai mulţi turişti, câştigători fiind cei mai mulţi oameni din sat, prin banii care ajung la ei de la turiştii care au nevoie de cazare, masă, alimente şi eu mai ştiu ce, dar pe de altă parte, în ritmul acesta, acest paradis încă sălbatic, în scurt timp nu va mai fi deloc sălbatic, iar pierzătoare pe toate liniile va fi însăşi natura, care îşi va pierde identitatea printre mormanele de gunoi aruncate şi construcţiile ridicate haotic. Da, chiar şi acolo se construieşte haotic, fără nicio noimă.
Eu sper că acest loc va rămâne aşa cum este acum, un loc frumos şi sălbatic şi că turiştii vor înţelege odată pentru totdeauna că noi oamenii trebuie să respectăm natură, astfel încât să ne bucurăm cu toţii de frumuseţea ei.
Cam asta a fost aventură mea din Delta Dunării, în satul Sfântu Gheorghe.
