După atâtea zile cu ninsoare, viscol şi temperaturi greu de suportat chiar şi pentru un adult, ieri am avut parte de o zi atăt de frumoasă, cu soare şi temperaturi pozitive, încât abia aşteptam să ieşim şi noi din casă în formulă de trei, împreună cu puiul nostru, să vada şi el zăpada pentru prima dată în viaţa lui.
Şi, cum de prea multe ori ne-am împiedicat prin casă de căruciorul devenit în ultima lună piesă de mobilier în sufrageria noastră, l-am băgat frumuşel în portbagajul maşinii şi l-am scos şi pe el la zăpadă.
Am ajuns în parcarea parcului, ne-am echipat puiul să nu-i fie frig, ne-am tras şi noi caciulile peste urechi, am montat căruciorul şi, hai la plimbare pe aleile parcului acoperite cu zăpadă.
Abia atunci, în lumina soarelui şi în contrast cu zăpada, am realizat şi noi ce cărucior frumos are puiul nostru, privindu-l de-odată cu alţi ochi.
Roţile lui mari şi amortizoarele ofereau aşa o bună stabilitate prin stratul măricel de zăpadă, mânerul din piele precum un volan de maşina pretenţioasă se simţea atât de soft la atingere, cadrul alb atent finisat contrasta atât de frumos cu landoul bleumarin, iar la interior, căptuşeala fină, salteaua fluffy şi protecţiile de vânt bine gândite făceau ca nimic să nu-l deranjeze pe puiul nostru în prima lui experienţă în parc, cu primul lui vehicul pe 4 roţi.
Mulţumim, Venicci Baby
